Presbiopia reprezintă un fenomen destul de neplăcut pe care îl observă toţi oamenii în jurul vârstei de 40 de ani. Ce se întâmplă? Constatăm că, la distanţa normală de citit, începem să vedem literele în ceaţă şi, pentru a clarifica imaginea, îndepărtam din ce în ce mai mult cartea sau ziarul. Pot apărea şi dureri oculare sau de cap, după o activitate mai intensă de aproape.
Semne şi simptome.
Obiectele apropiate apar înceţoşate, disconfort ocular, inclusiv ochi obosiţi şi dureri de cap.
Ce este presbiopia?
Termenul de presbiopie poate că nu vă este familiar, dar starea poate că nu vă este străină. Cu vârsta, cristalinul devine mai dur şi mai puţin elastic, devenind mai dificil să vedeţi clar obiectele apropiate. Acest proces de îndurare este o componenţa normală a vieţii şi se întâmplă tuturor într-un anumit grad.
Mulţi oameni încep să observe o schimbare în capacitatea de vederea în jurul vârstei de 40 de ani. Dacă sunteţi hipermetrop, aţi putea întâlni această problemă chiar mai devreme în viaţă.
Cauzele aparitiei presbiopiei
Pentru a crea o imagine, ochiul utilizeaza doua structuri pentru a capta lumina reflectata de obiecte: corneea, suprafata clara a ochiului si cristalinul (lentilele), o structura clara si rotunda. Aceste doua structuri refracta lumina care intra in ochi pentru a proiecta imaginea pe retina, localizata pe peretele interior din spatele ochiului.
Spre deosebire de cornee, lentilele sunt flexibile si isi pot modifica forma cu ajutorul muschiului circular din jurul lor. Atunci cand priviti in plan indepartat, muschiul circular se relaxeaza. Cand priviti in plan apropiat,
muschiul se contracta si cristalinul se curbeaza, schimband puterea de focalizare. In general se considera ca presbiopia este provocata de scaderea flexibilitatii cristalinului pe masura ce inaintati in varsta. Acesta nu isi mai poate schimba forma si nu mai poate focaliza corect imaginile de aproape.
Tratament
Oftalmologul va poate testa cu uşurinţă ochii pentru presbiopie. Această stare este de obicei corectată cu ochelari de vedere şi numai ocazional cu lentile de contact. Pe măsură ce cristalinul îşi pierde capacitatea de a se adapta, aţi putea avea nevoie de noi prescripţii o data la câţiva ani până la vârstă de 65 de ani. Din acel moment, cristalinul şi-a pierdut probabil mare parte din capacitatea de acomodare, aşa că schimbările de dioptrii devin mai rare.
Dacă sunteţi miop sau aveţi astigmatism, s-ar putea să aveţi nevoie de noi lentile pentru a contracara efectele presbiopiei. Din fericire, nu trebuie să schimbaţi constant ochelarii deoarece ei pot fi construiţi cu lentile care au 2 sau chiar 3 suprafeţe corectoare. În cazul lentilelor duble (bifocale), introduse pentru prima oară de către Benjamin Franklin, partea superioară a lentilelor corectează vederea la distanţă, iar cea inferioară o corectează pe cea de aproape.